Scurt istoric
În partea central-sudică a judeţului Vrancea, înconjurată de pe dealuri şi străbătută de râul Râmna, se află comuna Dumbrăveni, formată din satele Alexandru Vlahuţă, Cândeşti, Dragosloveni şi Dumbrăveni (reşedinţă).
În anul 1857, a luat ființă în Târgu Cucu prima școală. La început condițiile au fost vitrege, neexistând local de școală, iar aceasta a funcționând în casa unui locuitor.
Primul învățător a fost Vasile Andrei care din anul 1857 și până în anul 1862 a fost plătit din contribuția sătenilor. Din 1862 a început să fie plătit de către primărie cu un salariu de 50 de lei pe lună. Mobilierul școlii a fost donat de către săteni, iar primul material didactic a fost lada cu nisip. Nu toți sătenii au înțeles rostul școlii, deoarece în anul 1862 erau înscriși 40 de elevi din care frecventau cursurile doar 20.
Cam în aceleași condiții din Târgu Cucu, în anul 1862 s-au pus bazele școlii din Cândești, din 1862 și până în anul 1866 avându-l învățător pe Dumitrache Ionescu. În 1864 ia ființă școala din Dragosloveni, avându-l învățător de la înființare și până în anul 1870 pe Zamfir Apostolescu.
În anul 1890 se înființează cea de a doua școală din Plăinești, școala de fete.
În anul 1890 încadrarea școlilor din Plăinești arăta astfel:
– Școala de băieți- învățător Vasile Popescu numit în locul lui Manolache Pantele;
– Școala de fete- învățătoare Maria Ștefănescu;
– Școala Cândești- învățător Ion Teodorescu;
– Școala Dragosloveni- învățător Ion Anghel;
În perioada 1916-1918, perioada Primului Război Mondial, școlile de pe raza comunei noastre și-au întrerupt activitatea fiindcă învățătorii, bărbații au plecat pe front, iar localurile școlii au folosit drept magazii și grajduri. După război, școlile și-au reluat activitatea fiecare dintre ele având localuri adecvate. Localul școlii din Cândești datând din anul 1912, iar cel al școlii din Dragosloveni din 1915.
Școlile aveau următoarea încadrare:
– Plăinești, învățător Nistor Budiș;
– Cândești, învățător Albu Mihai;
– Dragosloveni, învățător Anghel Ion;
În anul 1926 s-a înființat cea de a patra școală de pe raza comunei Plăinești, Școala de menaj și gospodărie sub patronajul Ruxandrei Vlahuță, soția poetului Alexandru Vlahuță, școală care a funcționat până în anul 1947 în localul casei poetului.
În perioada interbelică numărul elevilor la nivelul comunei a crescut an de an. În anul 1930, numărul total al elevilor era 234, iar la Școala de gospodărie de 36.
Comuna Dumbrăveni se mâdreşte cu câteva personalităţi marcante ale vieţii cultural-artistice şi sportive româneşti.
La 30 octombrie 1858, la Plăineşti, astăzi Dumbrăveni, în fostul judeţ Râmnicu-Sărat, s-a născut Duiliu Zamfirescu, scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. Cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din „Ciclul Comăneștenilor” (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări, Anna, ceea ce nu se poate). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului lui Emile Zola „Les Rougon-Macquart”.
George Ștefănescu, pictor și scenograf român s-a născut la 20 aprilie 1914, tot în Plainești, Județul Vrancea. Colorist şi peisajist apreciat, George Ștefănescu a realizat pe lângă numeroase tablouri şi grafică publicitară (afișe și generice de filme), decoruri şi scenografii pentru piese de teatru.
Şi scriitorul Alexandru Vlahuţă devine din 1905 cetăţean al comunei Dumbrăveni, prin căsătoria cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, comuna Dumbrăveni.
George Alexandru Plagino, născut in 1876 la Dumbrăveni, este primul sportiv român participant la Jocurile Olimpice moderne de vară, de la Paris, in 1900, la proba de tir și al doilea român, după Prințul Ghica, cooptat ca membru al CIO, în anul 1908. A făcut parte, de asemenea, din Comitetul Olimpic Român din 1914-1938.
O contribuţie importantă în formarea acestor mari personalităţi a avut-o, fără îndoială, şcoala. Acceastă instituţie de educaţie, înfiinţată anul 1949, şi-a îndeplinit nobila sa misiune culturală şi socială, influenţând pozitiv de-a lungul anilor direcţia şi ritmul dezvoltării comunităţii din această comună.
De 65 de ani, o generaţie trece alteia dragostea de carte, mai puternică decât incendiile, convulsiile sociale ori stăpânirile vremelnice. De 65 de ani, şcoala îşi deschide porţile, în septembrie, tuturor acelora care vor putea spune precum Academicianul Nicolae Teodorescu: „Ca şi oamenii, sunt instituţii care înaintează în vârstă, câştigă experienţa maturităţii şi prestigiul succeselor acumulate de-a lungul anilor şi deceniilor, rămânând totuşi tinere, reîmprospătându-şi forţele, energia şi entuziasmul cu care înving obstacolele şi merg mereu cu hotărâre şi optimism înainte”.
În cadrul şcolii noastre, tradiţia se îmbină armonios cu inovaţia, cadrele didactice cu mai multă experienţă colaborează cu dascălii tineri care aduc un suflu nou în activitatea didactică. Putem afirma cu mândrie că fiecare cadru didactic care a slujit Şcoala Dumbrăveni a dăruit fără reţinere o părticică din sufletul său nobil.
Performanţele dovedesc permanent că, fiind promotoarea unui tip de învăţământ de calitate, Scoala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Dumbrăveni a construit şi construieşte în continuare personalităţi împlinite cognitiv, emoţional, dar şi spiritual, ale căror perspective de integrare socială au fost şi sunt dintre cele mai frumoase, după cum depun mărturie foştii noştri elevi, aflaţi acum la diverse facultăţi, ori deja licenţiaţi.